Pisiki a fost salvata de mama dintr-un tub de
ceramica dintr-o magazie aflata in spatele cladirii in care lucreaza. Probabil
mamica-pisica a scapat-o din gura in timp ce o transporta spre o directie doar
de ea stiuta si n-a mai putut-o recupera din pricina spatiului ingust.
...Abia facuse ochisori! Mica, mai mica decat
palma... ce-i de facut cu ea??? Panica totala!! Dar... s-a nascut sub o stea
norocoasa si o multime de colegi si prieteni au sarit in ajutor: doamna de la
xerox a cazat-o in atelierul ei, i-a facut culcus intr-o cutie si i-a pus o
sticla cu apa calda. O colega (care si ea crescuse un pisic mic) a donat un
biberon cu sticluta iar altcineva s-a suit in masina si a plecat sa caute lapte
praf special pentru bebei! Zilnic cei implicati s-au organizat in ture ca sa o
hraneasca iar in weekend era luata, prin rotatie, acasa la unii - altii.
Devenise un soi de mascota si absolut toti
cei care o vedeau o indrageau!
A crescut hranita cu biberonul si a impartit
o incapere cu inca 4 pisici si 1 catel - toti salvati. Fiind cea mai mica din
ei, se intampla sa mai ramana fara mancare dupa - amiezile, cand ramaneau
singuri, caci ceilalti i-o mancau si fara loc de dormit ca deh, avea cel mai
caldut culcus.
Curand a descoperit litiera si a inceput sa
manance si altceva decat laptic din biberon. Ii placea sa-si exerseze
piciorusele si isi facuse un bun partener de joaca din catel. Era jucausa si
tare lipicioasa si adora sa doarma in sanul cuiva – probabil o linisteau
bataile inimii in dreptul careia prefera sa stea!
Dar... s-a intamplat sa raceasca! Fusesera
cateva zile libere in care a fost frig in cladire. A fost chemat veterinarul, i
s-a facut tratament – tratament ce trebuia continuat pe weekend –dar, de data
asta, din varii motive, nimeni nu-i putea asigura cazarea. Si, de aici, a
inceput povestea noastra! Am dus-o acasa, am continuat tratamentul, s-a facut
sanatoasa, i-am facut si o baita...wow! dintr-odata s-a schimbat radical:
blanita a devenit de un alb stralucitor iar nasucul roz contrasta cu ochisorii
bleumarin!! M-am indragostit iremediabil!!
Am mai salvat pisoi dar de fiecare data ii
dadeam spre adoptie pentru ca locuiam in chirie, lucram si eu si prietenul meu pana
tarziu, timpul parea sa nu ne apartina iar un animalut nu merita lipsit de
compania noastra.
Afara era frig, incepuse sa ninga. Pisicelul
trebuia returnat. Stiam ca in
incaperea in care statea era frig din pricina unei ferestre ce era mereu
deschisa pentru pisicile adulte care intrau si ieseau mereu. Exista riscul ca
iar sa raceasca si gandul ca ar putea pati ceva mult mai grav, nu-mi dadea
pace. Am discutat cu al meu prieten si am hotarat sa o tinem pana ii
gasesc "mamica". Dupa cateva zile i-am spus ca as vrea sa o
pastrez... Discutasem mai demult ca atunci cand ne vom cumpara casa, vom lua si
un pisoi. Numai ca acum, proaspat mutati, lui nu i se parea momentul potrivit. Plus
ca i se parea urata, ca arata parca a extraterestru. Adevarul e ca avea
urechile mai mari decat capul, nu prea avea mustati (ca le bagase cu o
saptamana in urma intr-o lumanare aprinsa), labutele luuungi si o coada si mai
lunga!! Pisoii, cel putin cei din rasa europeana, cresc pe segmente: ba capul e
mic si urechile-s de elefant, ba picioarele-s lungi ca de camila, ba coada e ca
de lemurian! Unde s-a mai vazut asa pisica??!! Deci el, clar, nu o vroia si-i
cauta nod in papura! Dar, din nou steluta ei norocoasa a fost prezenta:
dumnealui a plecat in strainatate, in interes de serviciu, pentru 2 saptamani
si asa am ramas doar noi amandoua.
Cele doua saptamani care au urmat au fost atat
de frumoase! In timpul asta am descoperit o pisica fantastica:
iubitoare, dragalasa si poznasa, isteata si curata. Imi era greu fara EL caci
de cand suntem impreuna nu am stat niciodata despartiti. Prin urmare, Pisiki
(caci asa am botezat-o) m-a alinat si m-a facut sa rad cand dorul ma coplesea. M-am atasat de ea cum nu credeam ca e
posibil.
Inainte de plecare promisesem prietenului
meu ca o voi promova spre adoptie. Ca sa
nu-mi incalc promisiunea, am incropit un anunt cu cea mai nereusita poza si,
desigur, nimeni nu s-a aratat interesat de asa aratare, asa ca la intoarcerea
lui, Pisiki era in acelasi loc: la noi in casa! Bineinteles ca acest lucru a
iscat oarece tensiuni intre noi dar am ajuns rapid la un armistitiu: amanam
discutia pana dupa sarbatorile de iarna cand vom decide ce si cum!
Eh, si
de aici incepe povestea lor, de fapt cucerirea lui. Nu cred ca
pot descrie in cuvinte ce arsenal de dragalasenii a folosit: statea numai in
bratele lui, il pupa, se alinta, cand venea de la servici ii sarea direct in
brate, dormea DOAR pe el. A stiut cu precizie pe cine trebuie sa cucereasca!!
De cealalta “parte” El incerca sa reziste
tuturor avansurilor ca deh! cuvantul unui barbat e cuvant si nu se schimba cu
una cu doua!!
...Dupa sarbatori am avut o discutie luuuuuunga in care El a
impus niste reguli: ramane numai daca doarme in camera ei, nu sta cu noi cand
mancam, nu gheruieste nimic!
Eram in stare sa accept orice conditie numai
sa o tinem. A doua zi El a facut o lista cu ce sa ii cumparam: jucarie de gheruit,
castronase de apa si mancare, litiera, perie pentru periat, mancare etc.
Au trecut 8 luni in care Pisikitza are camera
ei (sa fim intelesi, a facut si ea o concesie: doarme in camera separata!), o
tona de jucarii, este o pisica independenta, rasfatata la maxim de noi doi!
Astrele s-au aliniat si s-a modificat si aspectul ei – fiecare particica din ea
se armonizeaza si formeaza un TOT si cred ca se si crede cea mai frumoasa
pisica din lume pentru ca are un fel de a pasi de zici ca e de neam aristo-cat
!! Si … cel mai mult il iubeste pe El. Iar
El, cand crede ca nu-i vad, ii canta la ureche: “hey girl, I need your love…”
Sper ca v-a placut Povestea noastra.
Superb,pisicuta cu noroc.
RăspundețiȘtergere